• Castelul Teleki din Coltău a fost construit probabil pe vremea lui Maria Tereza, iar în 1821 clădirea construită în stil baroc a fost restaurată. Marele călător, contele Teleki Sándor, a fost cel mai cunoscut stăpân al castelului, care a obţinut clădirea de la părinţii lui, la vârsta de 25 de ani, în anul 1845.

  • În 1937, din cauza unor dificultăți economice, familia Csekonics a demolat castelul proiectat de arhitectul Ybl Miklós .

  • Clădirea are planul în forma de L, are subsol și fațada îi este articulată de turnurile antice, asimetrice. Scara de piatră cu balustrada din fier forjat, situat între turnuri, asigură accesul în cele două aripi ale clădirii.

  • Moștenitoarele au donat clădirea castelului Metropoliei Ortodoxe, astfel din 1993 în incinta castelului funcționează o mănăstire. Cu „ajutorul” Bisericii, clădirea și-a pierdut mult din caracterul său original.

  • În prezent, comunitatea locală a reconstruit conacul. În incinta conacului funcționează un Cămin Cultural și un bar amenajat în pivnița boltită.

  • Colțurile pridvorului prezintă două stâlpuri masive, de formă pătrată, între ele fiind așezate stâlpuri simple, ornate la capăt cu secțiuni dreptunghiulare. Acestea susțin frontonul simplu, triunghiular al pridvorului. Intrarea în conac se face printr-o poartă cu scut de piatră și o poartă pentru călători, neutilizată azi.

  • În 1949 castelul a fost naționalizat, iar familia a fost evacuată din clădire. După aceasta, castelul a găzduit sediul  Gospodăriei Agricole de Stat, apoi casa de vară a Federației Sindicale, după care în clădire a funcționat un orfelinat, o școală, cât și sanatoriu și spital de boli mintale. În anul 2005, familia Mikes a solicitat restituirea domeniului, după care s-a efectuat construirea ansamblului de clădiri și renovarea parcului. În prezent, una dintre clădiri găzduiește un hotel.

     

  • Caracterul baroc al clădirii se datorează în primul rând arcadelor semicirculare ale coridorului situat de-alungul faţadei de vest. Dinspre curte, coridorul cu arcade este prevăzut cu parapet, străpuns în mai multe axe de intrări flancate cu montanți din piatră cioplită. Aceste intrări sunt rezultatele unor modificări realizate în a doua jumătate a secolului al XX-lea.