• Familia Pataky și-a cumpărat imobilul din Deaj în secolul al 19-lea. Conacul a fost construit în stil neo-baroc tot în secolul al 19-lea. Nucleul edificiului este constituit dintr-o clădire cu plan dreptunghiular, fără etaj, alcătuită din două părți, la care se adaugă mai multe construcții anexe.

  • Una dintre conacele renumitei familii Mikes se afla în Hăghig, pe terasa superioară a râului Olt. Cu siguranță, clădirea și-a căpătat înfățișarea actuală după mai multe modificări. La est de clădire se află curtea gospodărească, flancată de clădiri aflate într-o stare foarte degradată.

  • Există o placă memorială pe fațada clădirii care denotă că Zathureczky Emília, soția lui Cserey János, trăia aici. Ea era un mare colecționar. În 1875 a fondat un muzeu bazat pe colecția ei amplă. Mai târziu, în 1879, a dedicat colecția și muzeul secuimii, care ulterior a fost transformată în cea ce știm astăzi ca Muzeului Național Secuiesc.

  • Renumele castelului i se datoreaza grădinii de 67 de hectare. Această grădină a fost amenajată în a doua jumătate a sec. XVIII, de către contele Ferenc Gyulay (V.), prima atestare scrisă datând din 1763, moment în care s-au plantat o serie de specii de plante rare.

  • Proprietarul actual a moștenit casa de la ultimul membru al familiei Lengyel și a început renovarea acesteia. Clădirea în stil baroc reprezintă un exemplu al conacilor nobile din regiunea rurală. Incinta clădirii găzduiește patrimoniul istoric, instrumentele medicale și documentele doctorului Lengyel Árpád, membru al familiei Lengyel.

  • Fortificaţia nouă, urma să preia rolul cetăţii medievale „Bálványos” din apropiere, pe care trezorierul o abandonase. Prima menţiune referitoare la cetatea Gherlei datează din 1539. Cel mai probabil, proiectantul şi constructorul cetăţii a fost arhitectul italian, Domenico da Bologna, care în 1540 se afla la Gherla.

  • Conform testamentului din 1599 al lui Kálnoky Bálint, în a doua jumătate a secolului al XVI-a, în locul castelului pe care o putem vedea azi stătea o casă de piatră, construcția căreia a fost comandată de către el și soția lui, Petki Anna. Casa s-a ruinat rapid, deoarece a fost atacată de voievodul Mihai. Clădirea probabil că nici nu a fost refăcută, deoarece din notarea lui Kálnoky István (III) din 1646, reiese că acolo exista o casă în ruine împrejurată cu un gard de piatră.

  • După naționalizare, castelul a fost golit, iar în 1950 a fost transformat în sanatoriu TBC, care a funcționat până în toamna anului 2006. Pereții exteriori încă păstrează blazonul familiei. În partea dreaptă a castelului se află un bastion frumos ornat. Deasupra intrării spre scara spiralată ce duce în turn se poate citi anul 1904.