Putem afla despre castelul lui Bethlen Lajos și parcul din jurul său numai din descrierile și desenele contemporane, deoarece din cauza devastărilor, în prezent numai cripta din grădină se mai poate vedea.

Castelul era proprietatea Colegiului Bethlen, iar la momentul mutării acestuia în Aiud, predarea se efectua în acest edificiu. Azi, în interiorul zidurilor din partea de nord a castelului funcționează un muzeu de istorie.

Castelul a fost construit de Contele Pál Bethlen (1851–1935), fiul contelui Pál Bethlen (1798–1859) şi a contesei Mária Bethlen (1827–1876), care după finalizarea studiilor, a întreprins o călătorie mai lungă în străinătate, după care a făcut armata timp de 5 ani. La începutul anilor 1870 a revenit pe moşia lui din Beclean. Prima lui soţie a fost contesa Gabriella Rhédey (1861–1883), de la care s-a născut fata cu numele Ida (1880–1895), fata care a avut un destin tragic. Monumentul ei funerar este cea mai frumoasă piesă a cimitirului familiei Bethlen. Circumstanţele construirii castelului aflat în proprietatea lui Pál Bethlen sunt neclare.

După schimbarea imperiului, în 1920, castelul a fost cumpărat de preotul din Peșteana, Iacob Samuel, iar până în 1939 într-o aripă a castelului se țineau slujbele religioase ortodoxe. În 1950, castelul era sediul Consiliului Raional, din 1968 era utilizat ca atelier de lăcătușerie, după care a devenit sediul unui spital. În urma lucrărilor de renovare din anul 2007, unele tâmplării au fost schimbate cu tâmplărie PVC.

Vechiul castel din Cetatea de Baltă se afla lângă sat, într-o zonă mlăștinoasă de pe lângă râul Târnava, de aici vine denumirea românească a localității, Cetatea de Baltă. Cetatea a fost distrusă în timpul invaziei mongole iar noul castel a fost atestat documentar în 1321.

Ruinele castelului renascentist Martinuzzi se găsesc la câteva sute metri de biserica reformată a satului Vințu de Jos, pe o mică înălțătură la confluența râurilor Mureș și Pianu. Pe locul lor se afla o mănăstire înființată de ordinul Dominican. Când orașul agrar, Vințu de Jos, a devenit proprietatea episcopului Martinuzzi György, dregător al Transilvaniei, acesta a inițiat demolarea mănăstirii, respectiv construirea unui castel din materialul obținut din demolare.

Castelul de principat de odinoară a fost construit de Bocskai György și fiul său, Bocskai István, între anii 1569 și 1572. Castelul a avut nenumărați proprietari de-a lungul secolilor. Doar bastioanele pătrate și câteva segmente de zid au rezistat până în zilele de azi.

Castelul Bohus datează de la începutul sec. XIX. Castelul constă dintr-un ansamblu de clădiri cu 30 de camere. Partea principală a castelului este alcătuită dintr-o terasă și o fațadă, decorate cu coloane dorice. Castelul s-a construit în stil neoclasic, reprezentând tipul unui conac de câmpie.

Construirea castelului a fost comandat de către Boncza Miklós, socrul scriitorului Ady Endre, pentru mama lui Csinszka (Boncza Berta – nevasta lui Ady Endre). Castelul de azi însă nu mai amintește de clădirea fără etaj, cu bastioane de colț, deoarece Boncza Berta, deja nevasta pictorului Márffy Ödön, a vândut castelul scriitorului/politicianului Octavian Goga după Primul Război Mondial.

Castelul de astăzi a fost construit în stil clasicist de baronul Bornemissza (II.) Ignác la mijlocul secolului al 19-lea. La construirea castelului au folosit materiale și din ruinele Conacului Bethlen-Thököly, în special elementele de piatră ale turnului-casă și cele ale casei de poartă. Coloanele toscane la fațada dinspre curte reflectă cel mai elocevent stilul clasicist. Imobilul are forma de U, și cu clădirile sale laterale cu peristil ne amintește de castelul de la Drag.

Castelul a fost ridicat în mai multe etape, prima clădire a fost construită de către principele Rákóczi György I, care venea deseori aici la vânătoare. Prin construirea în anul 1970 a unei clădiri noi pentru şcoala silvică, castelul a devenit Muzeu de vânătoare, muzeu în care sunt expuse și trofeele lui Teleki Sámuel, dar și o blibliotecă și un depozit. Castelul se află în proprietatea Consiliului Județean Mureș.

Clădirea a fost renovată ultima dată în 1870, și a funcționat ca o cazarmă militară până în anul 1901. Mai târziu a găzduit un orfelinat. De-a lungul anilor, starea clădirii s-a agravat. După 1996 clădirea a fost abandonată, și încă așteaptă ca cineva să-o renoveze și să-i dea o nouă funcție.

Castelul a fost complet restaurat, în prezent aflându-se în stare foarte bună. În încăperile din castel se pot viziona expozițiile permanente ale suvenirelor familiei regale Române. Castelul este un punct de atracție, atât pentru turiștii străini, cât și pentru cei români, fiind considerat castelul lui Dracula, personajul legendar din filmele de groază care se identifică cu Vlad Țepeș.

Castelul Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus a fost construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe locul unui castel construit în 1670, care s-a degradat, motiv pentru care, strănepotul domnitorului, Grigore Brâncoveanu a dărâmat clădirea veche.

Castelul în stil eclectic a fost construit în 1880. Până la naționalizarea sa din anul 1948 castelul a aparținut familiei Braunecker. De la baron castelul a fost moștenit de către fiica sa ilegitimă. După moartea ei, castelul a fost cumpărat de către statul român. Astăzi aparține localității, și este sediul primăriei locale.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin cumpărare, localitatea intră în posesia familiei Brukenthal. Primul castel a fost construit, cel mai probabil, la jumătatea secolului al XVIII-lea, acesta fiind modificat în prima jumătate a secolului al XIX-lea de către Iosif (I) Brukenthal, vărul mai mic al guvernatorului.