În 1666 conacul s-a împărțit între văduva lui Lázár Apor, Judit Imecs și cei trei fii ai săi: András, Farkas și János. János Apor (-1678, tatăl baronului Péter Apor) și-a construit o casă proprie, iar după 1679 conacul a ajuns proprietatea lui István Apor. În anul 1693, Baronul și Contele István Apor, vistiernic al Transilvaniei (1638;1704) a reconstruit, în stil renascentist (perioada târzie), conacul devastat în urma revoltei conduse de principele Thököly.

Conacul Apor-Henter din Sântionlunca, o comună traversată de Râul Negru, se află lângă drumul principal pe partea sudică a localității.

Clădirea a suferit mai multe transformări, prima transformare majoră datând din sec. XIX, perioada de după căsătoria încheiată între Rozália Babós și Farkas Forró. În vederea relevării istoriei conacului se necesită executarea unor lucrări de explorare suplimentare. Conacul este amplasat pe malul lacului artificial Pădureni. Forma în plan a clădirii este una dreptunghiulară, având un acoperiș dublu, construit în stil neoclasicist.

Situată paralel cu strada principală, cu forma în plan dreptunghiulară, clădirea construită din piatră și cărămidă are un acoperiș în două ape cu învelitoare din țiglă. În fața intrării principale se află un pridvor cu acoperiș în două ape, țeșit.

Imobilul cu un singur nivel este în forma literei „L”. În mijlocul fațadei principale se află un portic cu acoperiș în două ape, țeșit. Acest portic este susținut de doi stâlpi patrulateri și patru stâlpi cu bază.

Familia Bánffy a locuit cel mai mult în acest conac, după care proprietatea a trecut la un colonel pe numele de Wilburg Aladár. Până la mijlocul secolului trecut, conacul a fost folosit ca judecătorie, primărie și, ca multe alte conace, și CAP-ul s-a mutat în clădire. 

S-a construit pe de-o parte din conacului Vitez și pe de altă parte din fragmentele de piatră ale bisericii medievale aflate în ruină. În prezent colțul din partea stângă funcționează ca și cabinet medical, iar restul parterului este împărțit în apartamente mici. Etajul este gol.

Conacul Barabássy a fost construit de către voievodul Barabassy Lénárd la sfârșitul secolului XV. Proprietarul actual, Barabássy Sándor a început lucrările de renovare în 2008.

Conacul este o clădire în forma literei „U”, aflată în mijlocul unui parc dendrologic și construit cu un singur nivel, cu subsol. Rezalitul central al clădirii este încheiat, pe trei laturi, de un portic cvadrant, boltit, care formează un hol.

După 1989, până nu demult, conacul s-a folosit drept sediu al companiei locale de alimentație cu gaz, apoi fiind amenajat ca și cămin de bătrâni. În prezent, clădirea este goală și a început să se deterioreze rapid, iar curtea frumoasă de odinioară a devenit neîngrijită.

Clădirea, care inițial avea o formă dreptunghiulară și consta din nouă nivele s-a extins spre partea grădinii, cu rizalit cu acoperiș în două ape a cărui fronton și pervaz pronunțat sunt create în stil neoclasic.

Clădirea a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A fost reşedinţa grofului Beldi Gergely, era cunoscută în epocă drept castelul Beldi. După naţionalizare, a fost sediul Comisariatului militar, iar din 1968 funcţionează aici Muzeul Municipal.

Cornișa și ancadramentele ferestrelor fațadei principale simetrice sunt marcate cu ornamente din tencuială bogat profilată – caracteristica locuințelor nobiliare secuiești de la începutul secolului trecut. Un element interesant al conacului îl reprezintă ansamblul peisagistic cu motive ornamentale vegetale, cu cadru din bambus, amplasate pe zidul interior al porticului și pe tavan.

Clădirea încă nu s-a restituit familiei și în prezent nu este utilizat.

Vilele romantice, tipice stilului alpin, construite din lemn, satisfăceau chiar și cele mai înalte așteptări ale vremii. Zona era înconjurată de parcuri cu alei. Printre acestea se poate enumera și clădirea ornată, construită în 1930, de primarul localității Târgu Mureș, Bernády György.

Golurile de ferestre și uși ale conacului sunt bordate cu ghirlande decorative din tencuială, camerele cu tavan plan sunt ornate cu decorații de stucătură. Camerele dinspre partea de vest a conacului sunt boltite. O curiozitate o reprezintă ceasul solar cu numere romane, amplasat pe fațada principală.