Conacul s-a construit în stil neoclasic, fiind amplasat în spatele unei șosele vechi. Fațada principală, simplă și simetrică, este definită de un timpanon susținut de patru coloane simple, pătrate, iar pervazul acesteia este prevăzut cu crestături, acesta fiind singurul element decorativ al clădirii. Ferestrele și ușile cu șpaleți drepți, simple, fără ornament și acoperișul în două pante sunt reminiscențe ale barocului.

Conacul Biális, rămas nelocuit, a ajuns în proprietatea comunei și probabil prin împroprietărirea moştenitorilor, casa de locuit s-a transformat în Primărie. În timpul celor două Războaie Mondiale a fost folosit ca vestiar al armatei. Azi, în clădire se află sediul poştei și al Asociației de Composesorat. Consiliul local planifică reabilitarea clădirii.

Intrarea în încăperile cu planșeu cu grinzi se face prin ușile care se deschid dinspre pridvoarele cu arcade. Pe partea porții, prin scările care duc spre etaj, se face legătura dintre nivelul inferior al pridvorului și spațiile de la etaj, intrarea fiind marcată de arcul în plin cintru (semicircular).

Construită din piatră și cărămidă, cu acoperiș piramidal cu 6 laturi, din țiglă, conacul dispune de un subsol parțial. Fațada este ornată cu chenar de fereastră, discret, din tencuială.

Deasupra cornișei de streașină, pe frontonul clădirii, se află două guri de aerisire. Pe fațada dinspre curte se află un pridvor cu stâlpi de cărămidă și balustradă, flancat de câte o ușă care oferă accesul spre cămară.

Conacul a fost construit la începutul secolului XX de către familia Cenc, în stil Art Nouveau.

Există o placă memorială pe fațada clădirii care denotă că Zathureczky Emília, soția lui Cserey János, trăia aici. Ea era un mare colecționar. În 1875 a fondat un muzeu bazat pe colecția ei amplă. Mai târziu, în 1879, a dedicat colecția și muzeul secuimii, care ulterior a fost transformată în cea ce știm astăzi ca Muzeului Național Secuiesc.

Conacul și-a căpătat forma sa de astăzi după mai multe serii de reconstrucții. Aceste transformări au rezultat, din păcate, în pierderea caracterului său ornamentat de dinainte. Prima dată a fost adăugat clădirii un nou acoperiș mansardat cu acoperiș dublu, iar mai târziu tot la această parte a clădirii a fost adaugată o întreagă anexă în partea de nord-est a conacului. Mai mult, s-a construit și o altă anexă modernă la partea din spate a clădirii originale, care este complet diferită în cea ce privește stilul său de clădirea originală.

Casa natală al lui Cserei a fost transformată, pereții s-au înălțat, iar acoperișul cu șindrile s-a schimbat cu un acoperiș de țiglă. Cea mai mare pierdere a clădirii o reprezintă dispariția frescei de pe peretele exterior al conacului, care a fost pur și simplu distrus la renovarea acestei clădiri. Fresca reprezenta o scenă de vânătoare.

Conacul Cserey-Fischer este situat în spatele bisericii reformate din Tășnad. Clădirea a fost construită în stil baroc în a doua parte a secolului XVIII (1771). Conacul a fost restaurat și a fost încadrat pe lista monumentelor istorice. Astăzi Muzeul Municipal funcționează în clădire. 

În mijlocul fațadei principale a clădirii cu forma în plan „L”, construită pe un singur nivel, se observă un portic închis, prevăzut cu fronton cu timpanon, susținut de stâlpi cu capitel și bază. Accesul spre portic se face prin niște trepte largi.

Conacul este situat în centrul satului, este în stare bună, și găzduiește Consiliul Local și Primăria Cernat.

Conacul a fost construit în centrul terenulul, curtea sa a fost transformat într-un parc frumos la începutul secolului 20, dar după aceea a fost distrus aproape în totalitate după naționalizare. Restaurarea parcului a început din nou după 1970, și a fost terminată cu succes. La colțul din dreapta al casei există un copac de tei celebru, despre care se spune că a fost plantat în 1882, în prezența și în onoarea marelui scriitor maghiar, Jókai Mór.

Conacul se află vizavi de Conacul Domokos-Cseh. Pe același teren, mai aproape de drumul principal și paralel cu gardul de piatră, era o casă mai veche. Multe dintre elementele de piatră sculptată a acestei case vechi au fost folosite la construirea noului conac.

Conacul a fost construit de către Domokos János și soția lui, Bartha Mária. În locul conacului de azi se afla mai devremeo altă casă făcută din pietre și cărămizi. Această casă veche a fost grav afectată de cutremurele frecvente. Prin urmare, o nouă casa de lemn a fost construită pe vechile fundații care datează din secolul 17-18. Câteva monumente vechi de piatră sculptată au fost păstrate și refolosite la construirea noului conac.

Conacul cu stil empire-clasicist a fost construit de Domokos Ferenc. A devenit proprietatea familiei Eperjessy prin căsătorie între membrii celor două familii. Mai târziu, conacul a fost vândut familiei Bartók.